Ana V.

Mi-e foarte greu sa scriu o recenzie completa pentru cartea asta pentru ca simt ca nu am inteles-o cum trebuie. Mi s-a parut foarte fragmentata, compusa din elemente intre care cu greu puteam sa fac legatura si a fost mult mai greu de citit decat ma asteptam!

Singurul lucru care m-a uimit cu adevarat la scrisul autoarei a fost calitatea imaginilor prezentate. Am asemanat-o din start cu un desenator si i-am atribuit capacitatea de a "schita", de a "creiona" imagini sau feluri de a fi in doar cateva cuvinte, ca un artist incercandu-si mana pe o foaie. E foarte ciudata combinatia de mesaj serios intr-un ambalaj atat de fulguitor.

Desi nu pot sa vorbesc in cunostinta de cauza pana nu citesc cartea a doua oara, mai este un lucru care m-a uimit. Uneori, dai peste propozitii cu valoare universala care par lasate intr-o scena cu un scop precis, desi ca cititor n-am fost in nici-un moment sigura de acel scop. Spre exemplu: "Omul stie ca are nevoie de timp"; "Locurile se tin dupa noi si nu stiu daca e bine sa stai in doua deodata."

Tot asa, imagini foarte incarcate emotional (cel putin din punctul meu de vedere), scrise scurt, la obiect, redand un adevar dar fugind parca de el, voalandu-l in timp ce-l reveleaza: "Tata imi da o palma grea ca sa nu i-o dea mamei."

Intr-un final, un alt tip de fraza, pe care am intalnit-o sub diferite forme de-a lungul textului, debordand de un umor morbid si negru care mi-a placut foarte mult si pe care as vrea sa-l pot reproduce la un moment dat: "Nu a luat examenul, pentru ca in aceeasi vara s-a insurat cu moartea pe liniile de tren."