Ana V.

Cred ca e foarte greu sa descrii o carte ca asta in termeni normali. Prima oara am crezut ca citesc o tampenie. Am trecut la parerea diferita ca citesc ceva scris de un om cu foarte, foarte multa minte. In final, am ajuns la concluzia ca citesc o ciudatenie - una care imi placea.
Limbajul cartii a fost cel care m-a surprins foarte tare. De multe ori am fost nevoita sa consult dictionarul ca sa inteleg niste cuvinte, pe care nu le mai vazusem niciodata. Stiam ca limba romana este complicata, dar nu mi-am inchipuit si ca este atat de complexa. Cartarescu reuseste sa creeze imagini foarte puternice in mintile cititorilor lui. Intr-un fel, acesta este motivul pentru care mi-a placut cartea atat de mult. Descrierile sunt vivide, sunt pline de culori, mirosuri, sunete, tot felul de imagini artistice care se imbina ca sa creeze locuri si momente si oameni pe care cititorul ii "ingereaza" si pe care incearca sa ii inteleaga.
Ceea ce m-a facut sa vreau sa citesc si urmatoarele doua carti din Orbitor (Corpul si Aripa Dreapta) este faptul ca pagina dupa pagina, niciodata nu stii ce o sa ti se mai povesteasca. Fascinant este cum transforma el limbajul si il foloseste pentru a exprima anumite chestiuni, de orice origini, astfel incat cel care citeste primeste o imagine completa si extrem de detaliata a tuturor lucrurilor care tin de desfasurarea unei actiuni sau de vizitarea unei locatii.
4 stele pentru carte, din partea mea.
- una pentru limbajul complet
- una pentru povestile ciudate
- una pentru surprize
- una pentru ca Mircea Cartarescu este un roman cu un talent imens!