Ana V.

Oricat de mult as incerca, nu ma pot convinge ca mi-a placut cartea asta cu adevarat.

Este frumoasa, la modul la care as citi-o pentru a-mi petrece timpul, dar nu o pot numi o capodopera sau sa ii ofer o critica foarte buna. Sunt insa lucruri care mi-au placut la ea destul de mult.

1 : felul de a scrie. Contrar opiniei mele cum ca nu exista romani care sa scrie intr-un stil occidental si sa fie intr-adevar completi in stilul lor, Radu Tudoran este al doilea roman in ordinea descoperirii pe care l-am gasit sa corespunda acestei categorii! Are intr-adevar un stil de scris complet, cu inflorituri frumoase si repetitii foarte putine si de un stil foarte calm si lin.

2 : descrierea personajelor. Nu spun ca mi-au placut personajele, dar sunt in stare sa apreciez ceva bine facut cand il vad.

Ce nu mi-a placut :

1 : predictibilitatea. Stii ca el se va intoarce, se va intoarce din nou si, ce sa vezi, se va intoarce si a mia oara. Plu ca ma asteptam de la mijlocul cartii ca el sa moara. Era evident ca daca ceva urma sa-l scoata din viata Evei complet, aceea ar fi fost moartea.

2 : Eva. Femeia asta e incredibila. Dupa ce ca omul pleaca, nu o data ci de zilioane de ori, ea tot sta dupa el, si abea la sfarsit isi gaseste un strop de mandrie sa ii strige sa nu se mai intoarca niciodata. Ceea ce el si face, pentru ca ce sa vezi, moare. Aleluia, cineva a avut mila.

Oricum, ca si cu multe alte carti, pot sa inteleg de ce aceasta este cartea preferata a unora. In orice caz, frumos scrisa!